„Exista, fara indoiala, tineri cu judecata si batrani fara minte; caci nu timpul ne invata sa gandim, ci o educatie timpurie si predispozitia.” (Democrit)
„Facem ceva pentru copiii nostri? Ceea ce facem este lucrarea lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu sa fie Stapanul, sa nu fim noi stapani! Acesta sa indrume, Acesta sa conduca, sa indemne, sa ajute, sa mearga inaintea noas¬tra pe drumul pe care-l avem de parcurs si tot Acesta sa fie sfarsitul drumului nostru.” (Arhim. Simeon Kraiopoulos)
„Factorii decisivi in instructie si educatie sunt: intelegerea, invatarea si exercitiul.” (Pr. Prof. Ioan G. Coman)
„Fara disciplina nu se invata nimic, sau nimic cum trebuie. Disciplina trebuie sa fie permanenta, sa nu inceteze niciodata, sa fie intotdeauna serioasa si niciodata ceva cu care sa te poti juca. Disciplina sa nu fie niciodata violenta.” (Jan Amos Comenius)
„Fara duiosie si nevinovatie, nimeni nu se poate apropia de sufletul copiilor.” (S. Mehedinti)
„Fara modele demne, adica fara dascali de religie innascuti, cu reala vocatie, cu autentica daruire si cu un nou suflu al sinceritatii si al iubirii dezinteresate pentru elevi, nu va fi posibila educatia religioasa. Fara religiozitatea si duhovnicia sincera a profesorului, nu vom avea elevi sinceri si duhovnicesti, gata sa isi asume rolul de crestin in societate.” (Casian, Episcopul Dunarii de Jos)
„Fiul meu, nu uita ca noi, crestinii, nu suntem chemati spre a sluji in viata scena, arena sau stadionul!” (Pr. Angheluta Andone)
„Ideile despre educatie ale pedagogilor crestini au fost stralucit aplicate de familiile lor, de ei insisi si de ucenicii lor. Ei au fost printre putinii educatori din lume care au experimentat si trait personal ideile si principiile pedagogice pe care le-au propovaduit. Ei si-au facut din formarea omului crestin, asa cum il cere Biserica, nu o profesiune, ci o misiune sfanta. A scoate din blocul inform al fiintei umane o statuie vie dupa chipul lui Dumnezeu era lucru greu, dar merita osteneala. Merita, pentru ca ei iubeau pe marele Pedagog, Mantuitorul Iisus Hristos, Care-si daduse viata pentru oile Sale cuvantatoare; si merita, pentru ca ei iubeau cu caldura pe om, pe omul pe care din simpla faptura Iisus Hristos il facuse fratele Sau si fiul lui Dumnezeu. Umanismul capadocienilor si al Sfantului Ioan Gura de Aur e de o rara puritate si adancime: el lupta impotriva pacatului si a tuturor pornirilor rele, pentru a elibera fiinta umana de asediul lor si a o face capabila sa se uneasca cu Dumnezeu. Piscul educatiei umaniste era a face pe om capabil de o dragoste asa de puternica si curata, incat sa poata iubi pe toata lumea, inclusiv pe vrasmasi. Autorii nostri au trait si au iradiat din ei o asemenea dragoste. Ei au facut din multe fapturi umane oameni cu adevarat, in intelesul superior crestin al acestui cuvant. Ei au apreciat pe adevaratii oameni din toate neamurile si i-au citat ca modele de virtute. Dar ei au apreciat mai ales pe oamenii crestini: martiri, sfinti, episcopi etc. Ei au iubit copiii si tineretul cu o caldura putin comuna, asa cum reiese din operele speciale pe care li le-au consacrat si cum reiese din toata viata lor. Ei au fost educatori de prim rang si numele lor nu se va sterge niciodata din cartea crescatorilor de oameni.” (Pr. Prof. Ioan G: Coman)
