O atentie interioara, ceea ce de fapt nu inseamna un efort eroic. Dumnezeu stie
slabiciunile si neputintele noastre si nu ne cere imposibilul.
El doreste numai
ca atunci cand buzele noastre pronunta cuvinte de ruga, spiritul nostru sa se
gandeasca la El, ca vocea noastra sa fie ecoul inimii noastre. Aceasta este
o atentie pur spirituala atunci cand mintea, indiferent de cuvintele pronuntate,
mediteaza asupra perfectiunii lui Dumnezeu.
O atentie literala este aceea cand luam seama numai la cuvintele pronuntate si la intelesul lor strict.
O atentie materiala este aceea cand punem pret pe felul pronuntarii cat mai
corecte si care ne indeparteaza spiritul de Dumnezeu, legandu-l de impresiile
materiale.
Totusi, dupa sfaturile multor sfinti de seama, si aceasta rugaciune este placuta
lui Dumnezeu, daca are la baza ei veneratia si intentia de lauda adusa Lui.
De multe ori, atunci cand nu mai simtim o placere in rugaciune, cand mintea
noastra nu se poate concentra suficient, cand atentia ne lipseste, cand ne
intristam, cand ne deprimam si intrerupem rugaciunea sub motivul ca nu suntem
destul de apti pentru ea, amanand-o pentru alta data si asteptand sa ne vina
dorinta de rugaciune, savarsim o mare greseala.
