Din invataturile Sf. Paisie Aghioritul despre copii

„Parintii trebuie sa ia aminte sa nu-i certe pe copiii lor seara, pentru ca in timpul noptii ei nu au cum sa-si risipeasca mahnirea lor, iar intunecimea noptii o innegreste si mai mult. Incep sa se gandeasca cum sa se impotriveasca, cauta diferite strategii, intra la mijloc si diavolul si astfel pot ajunge si la deznadejde. In timpul zilei, chiar de ar spune copiii: „O sa fac asta si asta!” atunci cand sunt certati, insa iesind afara din casa vor uita cele planuite de ei si astfel le dispare mahniciunea.”

„Parintii trebuie sa-i ajute cu discernamant pe copii inca de cand sunt mici sa se apropie de Hristos si sa traiasca inaltele bucurii duhovnicesti, iar cand incep sa mearga la scoala, trebuie sa-i invete sa citeasca incet-incet si vreo carte duhovniceasca si sa-i ajute sa traiasca duhovniceste. Facand astfel, vor deveni ca niste ingerasi, iar rugaciunea lor va avea multa indrazneala la Dumnezeu. Astfel de copii sunt comori duhovnicesti pentru familiile lor. Mai ales Vietile Sfintilor ajuta foarte mult in viata duhovniceasca pe copiii mici. Cand eram mic, luam niste brosuri cu vieti de Sfinti existente in acea vreme si mergeam in padure, unde citeam si ma rugam. Aproape ca zburam de bucurie. Bucuriile copiilor sunt curate si se intiparesc in ei, miscandu-i foarte mult duhovniceste atunci cand cresc mari. Daca copiii traiesc duhovniceste, vor trai veseli si in aceasta viata, iar in cealalta se vor bucura vesnic langa Hristos.”

„Parintii trebuie sa-i ajute pe copiii lor instruindu-i inca de la o varsta timpurie, spre a-si asuma raspunderea pentru ei insisi. Sa faca in sanul familiei anumite treburi usoare si sa nu le astepte pe toate de-a gata. Caci altfel vor intampina multe greutati atunci cand vor creste mari.”

„Pe mama o doare pentru copiii ei, se osteneste, dar nu simte oboseala. Se sileste pe ea insasi, dar fiindca isi iubeste copiii si casa, pe toate le face cu bucurie. Mai mult se istoveste unul care sta intins toata ziua decat ea. Mama mea spunea: „Aceasta este datoria mea. Sunt obligata sa le fac pe toate fara murmur.” Iar aceasta o spunea din toata inima, deoarece isi iubea casa si pe copiii ei si nu se descuraja din pricina treburilor, ci pe toate le facea cu bucurie.”

„Pentru ca fiii sa mearga pe calea lui Dumnezeu trebuie ca si parintii lor sa traiasca corect duhovniceste. Unii parinti credinciosi incearca sa-si ajute copiii sa devina buni nu pentru ca-i preocupa mantuirea sufletului lor, ci numai pentru ca vor sa aiba copii buni. Adica mai mult se mahnesc pentru cele pe care le spun oamenii despre copiii lor decat pentru faptul ca ar putea merge in iad. Si atunci cum sa mai ajute Dumnezeu? Scopul nu este sa-i duca pe copii cu sila la Biserica, ci sa-i faca sa o iubeasca. Sa nu faca binele din sila, ci sa-l simta ca pe o necesitate. Viata sfanta a parintilor aduce in sufletul copiilor lor o incredintare launtrica, care ii face sa se supuna in mod firesc, si astfel cresc intr-o atmosfera de evlavie, avand o indoita sanatate, fara traume psihice. Daca parintii il indeamna pe copil din frica de Dumnezeu, atunci si Dumnezeu ajuta, si copilul se foloseste. Iar daca fac aceasta din egoism, atunci nu ajuta Dumnezeu. De multe ori copiii sufera din pricina mandriei parintilor.”

Acest articol a fost publicat în Despre educatia religioasa a copiilor. Salvează legătura permanentă.