Dupa pravilele bisericesti, schimbarea duhovnicului este oprita cu strasnicie.
„Orice barbat sau femeie de-si va lasa duhovnicul, fara de oarecare vina, si se va spovedi la altul, sa se desparta de Biserica, dimpreuna cu acela care il primeste astfel pre dansul…”.
Spovedania trebuie sa aiba inaintea ei o amanuntita cercetare a cugetului si hotararea tare de a ne indrepta, precum si a nu ne mai intoarce la viata pacatoasa.
Dunovnicul poate fi cercetat si Tnainte, cu cateva zile, de a ne spovedi, cerandu-i ajutor pentru pregatirea de spovedanie.
Din indrumarile unui mare duhovnic, dam aici cateva sfaturi, pentru inlesnirea unei bune marturisiri a pacatelor, cum si o pagina de cugetare adanca.
Este un cuvant al marelui staret Macarie de la Optina, care glasuieste asa:
La spovedanie nu trebuie sa repeti acele pacate de care te-ai cait mai inainte, de care ai fost dezlegat si pe care nu le-ai mat savarsit. Altminteri, ar insemna o nemcredere in puterea Tainei ce se savarseste prin spovedanie.
Nu trebuie sa-ti amintesti de alte persoane cu care ai venit in atingere in clipa cand ai faptuit pacatele, ci sa te osandesti numai pe tine.
Sfintii Parinti opresc pe credincios sa-si spuna pacatele in toate amanuntele, ci numai sa si le recunoasca in deobste, pentru ca nu cumva luandu-le pe fiecare in parte sa dea prilej de sminteala atat sufletului sau, cat si duhovnicului.
