Nici un copil nu se bucura cand vede inaintea ochilor lui pe tatal sau mort, mai ales cand stie ca el este vinovat de moartea tatalui sau. Desigur, ca tocmai atunci i se cade sa planga cu amar, caci pentru greseala lui a trebuit sa moara parintele sau drag. Asa si noi, sa plangem cu lacrimi amare, fiindca pentru pacatele noastre a murit Facatorul nostru de bine Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Aceasta sfanta Cruce a fost inchipuita de la inceputul lumii si proorocita de toti profetii.
Sa ascultam acum pe scurt insemnatatea praznicului sfintei Cruci si cum s-a stabilit de sfintii parinti aceasta sarbatoare importanta.
Necredinciosii si zavistnicii evrei nu stiau cum sa ascunda invierea Domnului. Ei s-au sfatuit mai intai sa pecetluiasca mormantul ca nu cumva sa invieze Domnul Hristos. S-au dus repede la Pilat si i-au spus: „Ne-am adus aminte ca inselatorul acela a zis ca dupa trei zile va invia. Porunceste sa fie pazit mormantul”.
Pilat a trimis ostasi pentru paza, care au pecetluit mormantul cum au stiut mai bine. Duminica dimineata, pe cand ostasii strajuiau, Arhanghelul Mihail s-a coborat ca sa-L primeasca pe Domnul Slavei cu smerenie. Ostasii au adormit si au amortit, neputand privi lumina orbitoare de la Marele Luminator al lumii, Iisus, dar au simtit puterea si invierea Lui si au spus cu gura de foc ca Iisus a inviat cu adevarat.
Vestea invierii a mers ca fulgerul, pe de o parte de la ostasi, iar pe de alta parte de la femeile mironosite, in frunte cu Maria Magdalena, care au vestit ucenicilor ca Iisus a inviat. Lumina invierii lui Iisus strabatea pretutindeni ca fulgerul iar capeteniile evreiesti turbau de suparare. Neavand ce sa mai faca, s-au sfatuit sa cheme pe ostasi si, dandu-le bani, i-au rugat sa spuna la lume ca L-au furat ucenicii Lui pe cand dormeau ei.
