Duminica a V-a dupa Paste

Venind în Samaria, Mântuitorul aduce vestea izbăvirii şi acestui popor devenit simbolic în conştiinţa evreilor pentru întinăciune şi îndepărtarea de Dumnezeu. Prin această femeie „sfădăreaţă” (cum o numea Nicolae Steinhardt), dar însetată de adevăr, Hristos binevesteşte neamurilor, chemându-le la „naşterea din nou”, din apă şi din Duh.

Samarineanca este prima femeie din neamurile înstrăinate care află că Duhul Sfânt va veni ca „apă vie, curgătoare spre viaţă veşnică”, pentru a sătura setea oricărui om după Dumnezeu.

Este minunat şi elocvent modul în care ea se apropie de Hristos. Ştim că mulţi dintre ucenicii Domnului, după ce au lăsat toate şi I-au urmat, după ce I-au ascultat învăţătura şi I-au văzut minunile, s-au lepădat de El. Această femeie, într-un timp scurt, printr-o simplă discuţie, a sporit în apropierea de Fiul lui Dumnezeu, văzând în El mai întâi un iudeu (Ioan 4,9), apoi un prooroc (Ioan 4, 19), pentru ca apoi să ajungă să presimtă venirea lui Mesia: „Ştim că vine Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate” (Ioan 4, 25). Împlinirea acestei bănuieli a ei vine din mărturia Domnului, căci omul singur nu se poate decât apropia de Dumnezeu, iar a-L cunoaşte nu este posibil decât dacă El i se descoperă omului. Stând faţă către Faţă cu Domnul, ca într-o rugăciune, samarineanca s-a învrednicit săprimească de la Fiul lui Dumnezeu descoperirea „Eu sunt, Cel care-ţi grăieşte”, ca şi cea făcută odinioară lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieşirea 3, 14). Sfântul Maxim Mărturisitorul interpreteazăsemnificaţia ceasului al şaselea, adică a maximei străluciri a soarelui, când are loc întâlnirea samarinencei cu Iisus, ca pe momentul „când sufletul e străbătut în chip deosebit de razele cunoştinţei prin venirea Cuvântului la el, după ce a trecut umbra legii”. Acest har îl face pe om capabil să-L vadăpe Dumnezeu cu ochi duhovniceşti.

Acest articol a fost publicat în Predici, Predici la Duminica. Salvează legătura permanentă.