Duminica a V-a din post – a Sfintei Maria Egipteanca

CUVÂNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ

AL PREASFINŢITULUI PĂRINTE AMBROZIE, 

 LA DUMINICA A V-A DIN POSTUL MARE

(A CUVIOASEI MARIA EGIPTEANCA)

Iubiţi credincioşi,

Dacă ne-am imagina postul ca un drum în urcuş spre Înviere, am asemăna fiecare duminică unui popas rânduit de Dumnezeu pentru a ne spori puterea şi dorinţa de a merge mai departe, dar şi de a înţelege mai deplin sensul călătoriei noastre, nu numai în acest interval de timp pe care îl reprezintă Postul Mare, ci şi în întreaga noastră viaţă de creştini, până la Învierea de obşte.

Ne aflăm astăzi în duminica a cincea a Sfântului şi Marelui Post, numită şi a Sfintei Maria Egipteanca. Am putea înţelege duminica de astăzi, totuşi, nu ca pe un popas, în sensul opririi vremelnice din urcuşul nostru duhovnicesc, ci tot ca pe un drum, dar mai scurt, menit să ne călească şi să ne pregătească pentru a continua calea postului. Am asemăna Duminica Sfintei Maria Egipteanca unui oraş aflat de-o parte pe calea postului, pentru a putea fi vizitat de cei care călătoresc spre Înviere. Vom străbate acest oraş pe urmele Sfintei Maria Egipteanca, reţinând câteva repere ale vieţii ei, prin care să recunoaştem lucrarea lui Dumnezeu în viaţa noastră, atunci când punem început pocăinţei.

Ce ştim despre Maria Egipteanca? Cine a fost ea? Se poate răspunde: o desfrânată. Unii pot spune: o pustnică. Sau, fără să ezite: o sfântă. Maria Egipteanca este, înainte de orice, o minune, minunea transformării unei păcătoase în sfântă. Povestea vieţii ei este istoria acestei transformări.

Transformarea Mariei Egipteanca a început atunci când a auzit, ca din întâmplare, de marea sărbătoare a Sfintei Cruci, la care plecau la Ierusalim foarte mulţi oameni pentru a se închina. Influenţată de popularitatea deosebită a acestui eveniment, ca dusă de val, Maria, o femeie păcătoasă (îndârjită în starea de păcătoşenie), s-a hotărât să meargă şi ea la Ierusalim. Pe cât de banal este acest început al întoarcerii Mariei Egipteanca, pe atât este de mustrător pentru orice minte în care gândul la Dumnezeu apare ca o întâmplare, ca o abatere de o clipă din goana gândurilor păcătoase.

Acest articol a fost publicat în Predici, Predici la Duminica. Salvează legătura permanentă.