Duminica Sf. Grigorie Palama

Dupăcum am mai spus, primele două duminici din Postul cel Mare sunt sărbătorile biruinţei Ortodoxiei: prima împotriva iconoclasmului, a doua împotriva umanismului filosofic, iar noi trebuie să le serbăm de fiecare dată cu toatăbucuria şi măreţia care se cuvin unor astfel de biruinţe. Ele sunt momente de mare triumf, dar nu lasă loc de triumfalism, pentru că dreapta credinţă nu este meritul nostru, ci darul nepreţuit al lui Dumnezeu. Cu puterea Lui credinţa a răsturnat şi a biruit cugetarea lumească. Sărbătorile acestei biruinţe conţin pentru noi o poruncă mântuitoare: cugetarea noastră lumească trebuie biruită de credinţa adevărată şi curată în Dumnezeu. Postul este, mai mult decât orice altă perioadă, prilejul pentru o astfel de biruinţă.

I-am sărbătorit în această săptămână pe Sfinţii 40 de Mucenici din Sevasta. Ei sunt întruchiparea puterii de a rezista lepădării de credinţa în Dumnezeu. Şi dacăPărinţii spun că fiecare păcat pe care îl săvârşim este o lepădare de Dumnezeu, înţelegem de ce în sprijinul credinţei noastre, atunci când ne luptăm cu păcatele, Dumnezeu ni-i trimite pe mucenici. Ei, ca şi Sfântul Grigorie Palama, sunt icoane ale credinţei biruitoare împotriva faptelor, împotriva cuvintelor, împotriva gândurilor păcătoase. Ei ne sunt dăruiţi de Dumnezeu pentru a avea în ei pilde adevărate, căci noi, cei nedesăvârşiţi suntem, paradoxal, şi biruitori, prin credinţa noastră, şi biruiţi, prin micile sau marile lepădări zilnice, care sunt păcatele.

Toţi mărturisim, fără să minţim, „Cred, Doamne” şi cu toate acestea sunt păcate pe care le facem în fiecare zi, de cele mai multe ori fără să ne dăm seama. Nu cădem pentru că nu avem credinţă, ci cădem pentru că nu ne lucrăm credinţa, pentru că nu o punem în fiecare gând, în fiecare cuvânt şi în fiecare faptă. Pentru că nu ne statornicim credinţa în fiecare privire şi în fiecare dorinţă, în fiecare gând şi în fiecare aspiraţie. Aceasta înseamnă pentru noi „lepădare de credinţă” atunci când săvârşim păcatele, chiar şi cele aşa-zis „mici”, obişnuite, sau mai ales în cazul lor. Ne lepădăm de credinţa noastră pentru că nu o transpunem în fiecare faptă a trupului şi a sufletului şi o lăsăm astfel să amorţească şi să moară.

Împotriva unor astfel de lepădări şi pentru biruinţe ca acelea ale sfinţilor sunt rânduite postul şi praznicele duminicale care preced Sfintele Paşti. Ele înseamnă vădirea mai limpede a credinţei prin faptele, cuvintele şi gândurile noastre, oglindirea ei în lucrurile care ne definesc viaţa zilnică: în hrană,în somn, în osteneli, în faptele de milostenie, în cuvintele de rugăciune, în gândurile de pocăinţă.

Acest articol a fost publicat în Predici, Predici la Duminica. Salvează legătura permanentă.