Lui Dumnezeu Ii plac rugaciunile micilor inocenti, dar El vrea sa vada rabdarea
si credinta noastra, El ne lasa multi ani in asteptare si deodata, cand nici
nu ne asteptam, minunea se produce.
Pentru cei ce-si folosesc averile si bunurile lor in opera de binefacere
si niciodata n-au lasat sa plece de la usa lor un sarac nemiluit, pentru
acestia, in clipele lor de restriste si suferinte, Dumnezeu nu ramane surd
la cererile lor. Pentru cei ce au credinta, Dumnezeu patrunde in viata lor,
implinindu-le rugaciunile.
Rugaciunile pentru cei morti au de asemenea o mare valoare. Dupa spusele
Sfantului Pavel “Sufletul care traieste prin credinta si care vede in cele
mai mici intamplari actiunea lui Dumnezeu asupra sa, acela ne se mai mira
cand survin cele mai grele incercari pentru mantuirea lui si a semenilor
lui. Ce consolare minunata simte acesta in fundul sufletului sau ranit de
suferinta, gandindu-se ca cerul nu l-a lovit decat spre a-l purifica si mai
mult si a-l face instrumentul milei divine”.
Tainele lui Dumnezeu sunt ascunse. Multe necazuri se intampla spre binele
nostru, iar noi nu ne dam seama. “Tot raul spre bine”. Cei ce duc o viata
retrasa, departe de lume, de agitatiile si ambitiile ei, numai acestia inteleg
rostul si mersul evenimentelor.
Oamenii in general in necazurile lor si in suferinte incep intai spre a incerca
fel de fel de metode de rezolvare, pur omenesti si numai dupa ce au dat gres
in orice, abia atunci incearca si rugaciunea catre Dumnezeu. Ce mare gresala.
Prin rugaciune su numai prin rugaciune trebuie sa incepem, ca Dumnezeu este
Cel ce da curs evenimentelor si “nici un fir de par din capul nostru nu se
misca fara stirea Lui”.
Numai prin rugaciune vom fi inspirati ce anume mijloace omenesti sa folosim
pentru rezolvarea cererii noastre si care de fapt nu sunt decat accesorii
si mijloace secundare.
