Despre eficacitatea rugaciunii

Rugaciunea este un arc cu care tintim inima lui Dumnezeu, spune Sfantul Efrem.
Si adauga el, ca tot prin rugaciune strapungem pe dusmanii nostrii pe care ii
dezarmam astfel.

In Vechiul Testament sunt foarte multe exemple despre eficacitatea rugaciunii:
Elizeu, care a orbit o armata intreaga numai prin puterea rugaciunii; Iona,
care striga pe Dumnezeu din pantecele balenei; Ieremia in inchisoare; Daniel
in mijlocul leilor; Iov, care multumeste lui Dumnezeu pentru toate, etc. etc.
Rugaciunea este un sacrificiu, o mortificare placuta lui Dumnezeu. Ea purifica
inima si o face capabila sa primeasca harul lui Dumnezeu si lumina spirituala.
Ea este o convorbire sfanta, o dulce unire intre om si Dumnezeu, o reimpacare
intre Creator si opera Lui. Ea vindeca in special bolile spirituale. Ea alunga
pe demoni ca si un bici. Ea dezvaluie omului tainele lui Dumnezeu mai mult decat
toata stiinta si cultura. Ea aduce pace inimii. Cel ce inceteaza sa se roage
se pierde pe el. Viata este o permanenta lupta si pentru a invinge trebuie sa
luptam cu arme eficace. Impotriva puterilor infernului numai rugaciunea este
eficace. Trebuie sa strigam neincetat spre Dumnezeu, chiar daca ni se pare ca
El nu ne asculta rugaciunea noastra in nici un caz nu este zadarnica si vine
ceasul cand ea va da roade. Cu ochii trupului nu putem vedea efectele rugaciunii
decat in ceasuri urgente si speciale. Iisus proclama pedeapa infernului impotriva
celor ce nu au mila fata de cei ce implora si nici el nu va avea mila de noi
atunci cand i-o vom implora.

La ce pericol vesnic se expun cei ce nu se roaga. Viata lor este un infern
insuportabil, o vesnica nemultumire, o permanenta grija, o revolta continua
impotriva fatalitatii.

Acest articol a fost publicat în Despre rugăciune. Salvează legătura permanentă.