„Parintii care nu-si vor iubi si certa copiii deopotriva, ci pe unul il vor iubi, iar pe altul il vor uri, sau stransoarea lor nu si-o vor imparti in mod egal, anatema sa fie! (P.B.G. 65, R 106)
Unii ca acestia sa nu se pricestuiasca Dumnezeiestilor Taine pana nu se vor indrepta.” (P.M.G., glava 283)
„Parintilor! Niciodata sa nu va permiteti jocuri sau glume necuviincioase fata de copiii vostri. Tatal care se maimutareste in mod exagerat in fata copiilor sai, nu se poate astepta la respectul cuvenit din partea acestora si nici nu poate indrepta comportamentul lor necuviincios.” (Episcopul Irineu)
„Parinti si educatori! Paziti copiii vostri cu toata grija de mofturile in fata voastra, altfel copiii vor uita degraba pretul iubirii voastre, isi vor umple inima de ura, vor pierde de timpuriu sfanta, sincera, aprinsa dragoste a inimii, iar odata cu atingerea maturitatii va vor reprosa ca in copilarie i-ati dadacit prea mult, satisfacandu-le mofturile inimii. Moftul este germenele stricaciunii sufletului, rugina a inimii, molie a dragostei, samanta rautatii, uraciune inaintea Domnului.” (Sf. Ioan de Kronstadt)
„Pedagogii patristici fac din religia crestina baza educatiei pe care o propun. E o educatie de structura religioasa, pentru ca se intemeiaza in primul rand pe credinta. Educatia preconizata de autorii crestini e religioasa, si anume crestina, pentru ca crestinismul creeaza un om nou, dupa modelul lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat. Acest om nou, care inseamna restabilirea chipului lui Dumnezeu in om prin procesul asemanarii cu Dumnezeu, adica prin virtute, se realizeaza prin revarsarea in el la maximum a tuturor fortelor bune, dar mai ales a credintei. Credinta e o putere care schimba pe om si fata pamantului. Credinta nu anuleaza si nu slabeste ratiunea, ci o tonifica. Aceasta credinta are caracter universalist; de aceea si educatia care se bazeaza pe ea are structura universalista. Ea nu suprima tot ce e in legatura cu pamantul, ci face din acesta o „tinda a imparatiei cerurilor”, o palestra in care ne exercitam pentru castigarea vietii vesnice. De aici aprecierea pe care educatia crestina o acorda meseriilor si ocupatiilor omenesti bune si folositoare. Monahilor, pe langa viata contemplativa, li se recomanda staruitor si munca manuala, atat pentru a trai din ea, cat si pentru a putea ajuta pe altii. Sfantul Grigorie de Nyssa zice ca civilizatia umana e necesara pentru a recupera cele pierdute prin pacat. Pe de alta parte, insusirea elementelor bune din cultura profana este necesara, pentru ca aceasta e trebuitoare la intelegerea si asimilarea invataturii crestine. Universalismul crestin in educatie lasa loc larg pentru toate posibilitatile si mijloacele de formare in duhul crestin. Respectand limba si cultura popoarelor, Biserica intelege sa castige sufletul oamenilor pentru a face din ei urmatori ai lui Hristos.” (Pr. Prof. Ioan G. Coman)
