„Omul creste si se maturizeaza prin dragoste. Nu ajunge sa iubeasca cineva pe altul ca pe sine insusi, ci trebuie sa-l iubeasca mai mult decat pe sine. Mama isi iubeste copiii mai mult decat pe ea insasi. Ramane flamanda pentru a-si hrani copiii, dar simte o bucurie mai mare decat aceia. Copilasii se hranesc trupeste, iar mama duhovniceste. Aceia raman cu gustul mancarii, in timp ce mama cu veselia duhovniceasca.”
„O tanara care a studiat si a inceput sa lucreze inainte de a se casatori, cu greu isi va lasa serviciul atunci cand va deveni mama, pentru a se darui copiilor ei. In timp ce alta care nu a studiat si are serviciu simplu, mult mai usor il poate lasa.”
„Parintele este responsabil cat timp copilul asculta.”
„Parintii care au posibilitati materiale au si datoria sa se ingrijeasca de viitorul copiilor lor. Fireste, cel mai bine este sa le dea o educatie buna, apoi sa-i poarte la studii sau sa-i trimita sa invete un oarecare mestesug, pentru a putea trai, asigurandu-si propria lor gospodarie.”
„Parintii, de multe ori, dintr-o grija exagerata, vor sa-l lege pe copil cu sarma, in timp ce ar trebui sa-l lege usor, ca sa nu-l raneasca. Ar trebui sa incerce sa-i ajute pe copii printr-o purtare nobila, purtare care cultiva marinimia in sufletele lor, astfel incat sa simta binele ca pe o necesitate. Sa le explice ceea ce este bine, pe cat se poate cu bunatate, cu dragoste si cu durere in suflet. Mi-aduc aminte de o mama careia, atunci cand ii vedea pe copilasii ei facand vreo pozna, ochii i se umpleau de lacrimi din pricina durerii si spunea: „Nu asa, copilasul meu cel scump!”, si astfel, prin pilda vietii ei, i-a invatat pe copii sa se nevoiasca cu bucurie pentru a scapa de ispitele vietii si a nu se tulbura usor in fata unei greutati, ci a o infrunta cu rugaciune si nadejde in Dumnezeu.”
„Parintii nu trebuie sa se grabeasca a le da copiilor lor cele pe care le au, toate de-o data, pentru ca sunt fara experienta si se pot deda la risipe necugetate, caci viata actuala imbie la nenumarate tentatii. Dupa aceea le va fi mila de ei, dar nu vor mai avea cu ce sa-i ajute. De asemenea parintii trebuie sa ia aminte ca pe copilul care este mai slab sa-l ajute materialiceste mai mult, dar si mai mult sufleteste, pentru ca acesta sa nu intre in panica din cauza nereusitei lui in viata. Dar sa caute sa-i rostuiasca cu discernamant si dragoste pe toti copiii lor, pentru a nu se raci dragostea dintre ei.”
„Parintii trebuie mai intai sa se ingrijeasca sa-i implineasca sufleteste pe copii, si apoi sa-i trimita la studii.”
„Parintii trebuie sa cultive dragostea dintre frati; si atunci cand vor sa-l ajute pe cel mai slab, sa pregateasca terenul, luand consimtamantul fratelui mai puternic. Adica sa-l ajute sa inteleaga ca, intr-adevar, fratele lui are nevoie de sprijin. Dreptatea este a lui Dumnezeu si trebuie sa se imparta in mod egal atat celui mai mare, cat si celui mai mic. Celui mai mare cu respect, iar celui mai mic cu dragoste, fara a vatama pe vreunul. Daca, de pilda, este vinovat cel mare, vom indreptati pe cel mic, insa fara sa-l mustram pe cel mai mare in fata celui mai mic, ci sa discutam cu el separat, astfel incat sa-l facem sa-si inteleaga greseala.”
