Din invataturile Sf. Paisie Aghioritul despre copii

„Mama ajunge sa aiba mai multa dragoste si jertfire de sine decat tatal, deoarece tatalui nu i se dau multe ocazii ca sa se jertfeasca. Mama se chinuieste, se osteneste mai mult cu copiii, dar in acelasi timp „se incarca” de har prin grija fata de ei. Se daruieste continuu, de aceea si primeste mereu. Tatal nici nu se trudeste atat de mult cu copiii, dar nici nu se „incarca”, de aceea si dragostea lui nu este ca aceea a mamei.”

„Mama, atunci cand este nevoie, trebuie sa se poarte si cu severitate fata de copil. Caci nu-l ajuta atunci cand cu prea multa usurinta ii tine partea, chipurile, ca sa nu se mahneasca. Cand o mama, sa presupunem, din dragostea exagerata isi saruta copilul si spune: „In toata lumea nu mai exista un copil ca al meu!”, atunci ii cultiva mandria si bolnavicioasa incredere in sine. Dupa aceea copilul nu mai asculta de parinti, deoarece isi inchipuie ca le stie pe toate.”

„Mamele sa nu impuna copiilor un canon de rugaciune, ci fiecare mama sa caute singura sa vada cat poate rezista copilul ei. Mamele, fara sa-i sileasca pe copii, trebuie sa-i invete de mici sa se roage. Rugaciunile copiilor mici pot face si minuni. Orice lucru pe care il cer de la Dumnezeu, El le daruieste, pentru ca au multa nevinovatie si de aceea Dumnezeu le asculta rugaciunea lor cea curata. Mi-aduc aminte ca odata parintii nostri plecasera la camp si m-au lasat acasa cu cei doi frati mai mici. Dintr-o data cerul s-a intunecat si a inceput o ploaie torentiala. „Ce vor face acum parintii nostri? – am spus. „Cum vor putea veni acasa?” Cei doi fratiori au inceput sa planga. „Veniti sa-L rugam pe Hristos sa opreasca ploaia!” – le-am zis. Am ingenuncheat toti trei in fata icoanelor si ne-am rugat, iar dupa cateva minute ploaia s-a oprit.”

„Misiunea parintilor se termina odata cu aranjarea fiilor lor. Dar si dupa aceasta copiii lor le datoreaza mult respect si numai acea dragoste care li se cuvine parintilor. Nu vreau sa spun prin aceasta ca nu trebuie sa-si iubeasca parintii, ci mai intai intre ei sa aiba multa dragoste, si apoi sa-si iubeasca si parintii. Sa se iubeasca intre ei atat de mult, incat din belsugul dragostei lor sa daruiasca si parintilor lor, impreuna cu tot respectul si recunostinta cuvenite lor. Iar dragostea lor sa fie nobila, incat fiecare sot sa poarte grija cat poate de mult de parintii celuilalt.”

„Multi parinti se cearta in fata copiilor si astfel le dau exemple urate, iar sarmanii copii se intristeaza.”

„Nu sunt vinovati numai copiii pentru obrazniciile lor, deoarece ei, pentru a creste normal, au nevoie de curte ca sa se poata juca. Acum, sarmanii, sunt inchisi in blocuri si astfel stramtorati, neputand alerga liberi pentru a se juca si a se bucura. Parintii nu trebuie sa se mahneasca atunci cand copilul lor este vioi, caci un astfel de copil are multa energie inlauntrul sau si poate spori mult in viata daca o pune in valoare.”

Acest articol a fost publicat în Despre educatia religioasa a copiilor. Salvează legătura permanentă.