Despre Sfanta Impartasanie

Sa nu pretindem a judeca lucrurile dumnezeiesti cu slaba noastra minte, zice Sf. Ioan Gura de Aur; iar Sf. Ioan Damaschin ne incredinteaza: „ca painea si vinul se prefac in trupul si Sangele Domnului, prin puterea Duhului Sfant, cum painea si vinul se fac una cu trupul si sangele nostru prin mancare, si cum produce pamantul udat de ploi iarba verde, si cum s-a intamplat, tot prin puterea Duhului Sfant, zamislirea si intruparea Fiului din Sfanta Fecioara Maria“.

Daca Taina Sf. Cuminecaturi este asa de mare, de sfanta si infricosata, atunci si pregatirea pentru a o primi trebuie sa fie pe masura; sa ne pregatim in asa fel, incat sa fim vrednici de dansa.
La Sf. Liturghie, cand preotul inalta Sf. Agnet (devenit dupa sfintire trupul Domnului), ca apoi sa-L franga pentru impartasire, este auzit rostind cu glas inalt:
„Sa luam aminte Sfintele Sfintilor“; deci se intelege din acest anunt ca cei ce urmeaza sa se impartaseasca, trebuie sa fie cei ce merg pe drumul sfinteniei, al virtutilor, nu cei ce zac in pacate cu nepasare, deci fara pocainta si indreptare. Urmeaza apoi predica sau cazania, dupa care preotul este auzit rostind chemarea sau indemnul la Sfanta Impartasanie prin cuvintele:
„Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati“. Deci iata trei conditii pentru impartasire, care nici nu mai au nevoie de comentariu. Sf. Apostol Pavel a hotarat urmatoarea regula pentru cei ce se impartasesc:
„Sa se cerceteze insa omul pe sine, si asa sa manance din paine si sa bea din pahar. Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda-si mananca si bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit“
(1 Corinteni 11, 28-30).

Pagina 4 din 512345

Comentariile nu sunt permise.