Despre Sfanta Impartasanie

In taina/jertfa Sfintei Euharistii este o minune si un adanc de bunatate dumnezeiasca ce nu se poate cuprinde cu mintea omeneasca. Dumnezeu ne-a dat multe daruri si semne ale iubirii Sale; El ne-a zidit, ne sustine, ne rabda, ne iarta etc., dar nici unul nu se poate asemana cu Sfanta Cuminecatura.
Aici Dumnezeu ni se da pe Sine Insusi, ca mancare; sa-L luam in trupul nostru, sa Se lege cu desavarsire cu noi, ca niciodata sa nu Se mai desparta de noi.
Deci Sfanta Cuminecatura nu este numai cea mai mare minune a crestinatatii, ci si cea mai mare dovada a iubirii lui Dumnezeu fata de noi. Dupa ce ne-a cinstit atat de mult prin faptul ca, Dumnezeu fiind, s-a smerit de S-a intrupat de la Duhul Sfant, imprumutand firea noastra omeneasca, dar fara de pacat, acum, in Taina Sfintei Impartasanii, ni se da chiar si spre mancare si bautura, ca sa ramanem mereu uniti cu El, sa ne sfinteasca, sa ne indumnezeiasca. O data implinita chemarea Sa pe pamant – ascultarea fata de Tatal – de a invata pe oameni si de a Se jertfi pentru ei, Domnul Iisus cu trupul trebuia sa paraseasca lumea:
„Ma intorc la Cel ce M-a trimis“ (Ioan 16, 5).
„Ma duc la ceruri, caci asa o cere gloria Mea; dar cum sa parasesc oamenii pe care ii iubesc? Sunt Dumnezeu, Ma sui de-a dreapta Tatalui Meu. Dar sunt si om adevarat si mi-i mila sa ramaie fratii Mei fara Mine, fara inima Mea, fara puterea Mea, fara mangaierea Mea. Ca sa Ma duc dintre oameni, si totusi sa nu-i las orfani, voi aseza o taina: voi preface painea in carnea Mea si vinul in Sangele Meu, le voi da oamenilor spre mancare,  le voi inmulti aceste daruri peste toata fata pamantului si astfel credinciosii Mei Ma vor avea pururea in mijlocul lor“.
Cum a zis Domnul Iisus, asa a si facut, si, in marea Sa intelepciune si nesfarsita Sa dragoste pentru noi, a asezat Taina Sfintei Cuminecaturi – a Impartasaniei cu Sfant Trupul si Sangele Sau.