Bogdan Mihaescu

Predica la Sf. Dimitrie Basarabov

Iubiti credinciosi,

Cuviosul parintele nostru Dimitrie cel Nou de la Bucuresti, a carui praznuire o avem astazi, era de la sudul Dunarii, nascut intr-un sat neinsemnat cu numele de Basarabov. Fiind sarac la parintii sai si neavind cu ce se hrani, multa vreme in tineretile sale a pascut vitele acelui sat, ducind o viata singuratica de rugaciune si infrinare.

                Mai tirziu, vazind ca toate cele omenesti sint desertaciuni, a parasit grija cea lumeasca si s-a retras intr-o pestera, nu prea departe, unde era o mica minastire. Acolo, Cuviosul a primit schima monahala, acolo a inceput a trai in cele mai aspre nevointe pustnicesti, acolo a ajuns in scurta vreme la o viata desavirsita, prin privegheri de toata noaptea, prin post aspru si metanii, prin rugaciuni neincetate si lacrimi, prin multa saracie si adinc de smerenie. Dar cine va putea sti si povesti toate nevointele cele de taina ale Cuviosului Dimitrie?

                Simtindu-si dinainte sfirsitul, Cuviosul s-a ascuns, nestiut de nimeni, intre doua pietre mari, pe marginea unui riu ce se chema Lomul si acolo si-a dat sufletul in miinile lui Dumnezeu. Multa vreme trupul sau nu a putut fi aflat. Dar odata, venind apa riului mare, a rupt malurile sale si s-au risipit si cele doua pietre cu moastele Cuviosului in apa, unde au stat nestiute, ascunse in prundis, pina au fost aflate printr-o minune ca aceasta: era in partea locului un om care avea o copila bolnava de duh necurat. Deci, intr-o noapte s-a aratat Cuviosul Dimitrie in vis copilei si i-a zis: „De ma vor scoate parintii tai din apa – aratindu-i si locul – eu te voi tamadui pe tine!” Si indata copila a spus tatalui ei, care, adunind mai multi preoti, a plecat la locul aratat si a aflat comoara cea ascunsa si nepretuita, adica sfintele moaste intregi si neputrezite ale Sfintului Dimitrie. Deci, luindu-le, le-a dus in satul Basarabov si multe minuni de vindecare se faceau prin ele, celor ce veneau acolo cu credinta.

                Auzind despre aceasta domnul Valahiei, a dorit sa le aduca cu mare cinste in Tara Romaneasca, ca sa le aiba spre ajutor si mingiiere. Deci, trimitind citiva boieri si preoti la Basarabov, acestia au incercat sa aduca moastele Cuviosului peste Dunare, dar nu au putut, caci sfintul nu a voit sa paraseasca satul sau. Auzind de aceasta, domnul a poruncit sa se faca, cu a sa cheltuiala, o frumoasa biserica in Basarabov deasupra moastelor Sfintului Dimitrie.

                Intre anii 1769-1774, fiind razboi intre rusi si turci, un general, anume Petru Salticov, din partea armatelor rusesti, a trecut Dunarea si a ocupat o mare parte din partile Bulgariei, printre care si Basarabovul. Apoi auzind de moastele Cuviosului, a poruncit sa le trimita in tara sa. Dar un oarecare locuitor roman cu numele Hagi Dimitrie, fiind foarte credincios, s-a rugat de acel general sa le dea Tarii Romanesti, ca despagubire pentru multimea pagubelor de razboi. Si asa, sfintele moaste ale Cuviosului parintelui nostru Dimitrie, au ajuns in pamintul tarii noastre si au fost asezate in biserica Mitropoliei din Bucuresti, in anul 1773, fiind primite cu mare evlavie de mitropolitul Grigorie si de multimea credinciosilor. Apoi, indata a incetat razboiul si boala ciumei care era in tara.

Pagina 1 din 3123