Frati crestini, judecatorii lui Hristos sunt doi arhierei: Anna si Caiafa. Cand Domnul Hristos raspunde la intrebari, Anna porunceste sa fie lovit ca sa taca, iar daca nu vorbeste, Caiafa se manie si-L jura sa vorbeasca. Ce trebuie sa faca? Daca vorbeste, este condamnat, daca tace, e socotit nebun.
O, arhiereule fara dar, de ce te juri, de ce cauti marturii mincinoase, pentru ce te tulburi ca sa afli cine este Iisus? In curte este un ucenic al Lui, intreaba-l si acela va spune adevarul. Unde esti, Petre? Vino de marturiseste tu. „Nu cunosc pe omul acesta!”
Cum, Petre, tu nu mai cunosti pe Dumnezeul tau, pe invatatorul al carui ucenic esti de pste trei ani, nu mai cunosti pe Acela care te-a facut din pescar capetenia apostolilor? Nu cunosti pe Acela care ti-a spalat picioarele? Nu este El, Petre, despre care tu ai zis ca este Fiul lui Dumnezeu? Nu este Acesta despre care ai spus, cu cateva zile mai inainte, ca mai bine preferi sa mori decat sa te desparti de El?
O, Petre, Petre, te juri in fata unei slujnice ca nu-L cunosti pe omul acesta. Nu vezi cum te mustra insusi Pilat, cel care-L arata in fata poporului si care spune: „Nu gasesc in El nici o vina!” Ah, Iisuse al meu, de ce spune Petru ca nu te mai cunoaste? Poate sa aiba dreptate, fiindca esti de nerecunoscut, pentru ca Ti-ai pierdut chipul si frumusetea fetei, asa de mult au desfigurat-o palmele, scuiparile si ranile sangerande.
Cum sa te mai cunoasca din atatea rani groaznice si atatea semne pe trupul si fata Ta? Iata un lucru nemaipomenit: Pilat spune cu gura lui, poporului, ca nu se gaseste in Tine nici o vina. Dar cununa de spini pentru ce Ti-au pus-o, daca nu-Ti gasesc nici o vina? Vai! Patima, cu adevarat, batjocura peste firea omeneasca! De aceea, ziceai in gradina Ghetsimani: „Intristat este sufletul Meu pana la moarte”. Unde esti, Petre? Dar Petru s-a pocait, ii pare rau si ochii lui sunt acum doua izvoare de lacrimi amare.
