Predica la inaltarea Sfintei Cruci
14 Septembrie

Evreii au Ingropat Crucea Domnului, au Ingropat piroanele Lui, au astupat toate locurile de pe Golgota, precum si mormantul unde a fost ingropat Domnul. Acestea toate au ramas ascunse pana in anul 327 in zilele marelui imparat Constantin, cel dintai imparat crestin.

Acest imparat a primit credinta si religia cea adevarata in Iisus Hristos printr-o minune dumnezeiasca. El trebuia sa intre in razboi cu Maxentie, imparatul Romei, care avea o multime de ostasi bine inarmati, iar Constantin avea mult mai putini si, de aceea, era intristat. Dar, intr-o zi i se arata pe cer chipul sfintei Cruci stralucind mai mult decat soarele pe care erau scrise aceste cuvinte: „Cu acest semn vei birui!”

Vazand acest semn, imparatul Constantin a primit curaj si poruncit sa se faca cruci si sa fie puse pe steaguri. A plecat astfel la razboi pe care l-a castigat cu putina lui oaste si, dupa ce a luat imparatia Romei, s-a botezat in numele Sfintei Treimi si a trimis apoi pe maica sa, Elena, la Ierusalim ca sa caute Sfanta Cruce. Era in anul 327.

Imparateasa Elena a fost intampinata de patriarhul Macarie si, cu totii, au inaltat rugaciuni catre Dumnezeu ca sa li se descopere locul de pe Golgota, unde a fost rastignit Domnul Hristos. In urma rugaciunilor inaltate au aflat trei cruci, precum si piroanele cu care Domnul fusese tintuit. Mare bucurie a avut fericita Elena afland cinstita Cruce.

Tot atunci s-a facut si o mare minune, caci murise de curand o fata de neam mare iar patriarhul Macarie a atins de trupul neinsufletit, pe rand, cele trei crucisi atunci cand a fost atinsa de crucea pe care fusese rastignit Iisus, fata a inviat si, multumind lui Dumnezeu, a inceput sa propovaduiasca cu glas mare puterea sfintei Cruci. Raspandindu-se vestea ca s-a aflat Sfanta Cruce, s-a strans indata multime mare de popor care dorea sa vada cinstita Cruce. Dar, pentru ca nu ajungeau cu totii s-o poata vedea, patriarhul Macarie s-a suit pe un amvon si, ridicand cinstita Cruce, toata multimea, vazand-o, a strigat cu glas mare: „Doamne, miluieste-ne!”

Acest articol a fost publicat în Predici, Predici la Sarbatori. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns