Bogdan Mihaescu

Nasterea Maicii Domnului, parga veacului de mantuire

Între Maica Domnului şi fiecare dintre noi există o legătură tainică, aşa cum este legătura dintre o mamă şi fiii ei, manifestată într-o grijă permanentă, o dragoste ocrotitoare, o nesfârşită milă faţă de suferinţe şi o nemăsurată îndurare faţă de greşeli. Biserica o numeşte pururea mijlocitoare pentru oameni înaintea lui Dumnezeu, nu pentru că Dumnezeu nu ar lucra nemijlocit asupra noastră, sau noi nu am avea aceces nemijlocit la iubirea lui Dumnezeu. O numim mijlcitoare pentru că ea se alătură iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni cu toată puterea cu care o fiinţă omenească se poate alipi de Domnul, cu toată căldura de care este capabilă o inimă de om îndumnezeit, aşa cum este Maica Domnului.

Aşa cum la Buna Vestire prin ea au grăit toate aşteptările şi dorinţa de izbăvire a neamului omenesc, în acelaşi fel rugăciunea ei neîncetată către Domnul sunt cuprinse toate suferinţele noastre. Rugăciunea de la Acatistul Bunei Vestiri surprinde rolul Maicii Domnului în viaţa credincioşilor: „lauda cea preamărită a apostolilor, curăţia şi mărirea fecioarelor, veselia cea lină a maicilor, înţelepciunea şi învăţătura pruncilor, ocrotitoarea văduvelor şi a săracilor, îmbrăcăminte celor goi, sănătate celor bolnavi, izbăvire celor robiţi, linişte celor de pe mare, liman bun celor înviforaţi, povăţuitoare neostenită celor rătăciţi, mergere uşoară celor călători, odihnă celor osteniţi, acoperământ celor asupriţi, nădejde celor fără de nădejde, ajutătoare celor lipsiţi; celor săraci, bogăţie neîmpuţinată, celor întristaţi de-a pururea mângâiere, celor pe care nu-i iubeşte nimeni, iubire cu smerenie, celor păcătoşi mijlocire bună către Dumnezeu, tuturor creştinilor îngrădire tare, ajutătoare nebiruită şi folositoare”.

Pagina 4 din 512345

Lasă un răspuns