Predica la Inaltarea Domnului
Dupa ce i-a incredintat cu deplinatate de marturii pe apostoli si pe multimea cea mare a ucenicilor despre Invierea Sa cu Trupul, vreme de patruzeci de zile, dupa ce le-a implinit cele ce au fost cu vointa Tatalui spre mantuirea lumii, Domnul nostru Iisus Hristos s-a inaltat la ceruri si cu Trupul.
Pana in ultima clipa a despartirii de apostoli pe muntele Eleonului de langa Ierusalim, El era inca invatandu-i cele despre „Imparatia lui Dumnezeu”. Si pe cand „se uitau ei la El, S-a inaltat la ceruri, si un nor L-a ascuns din ochii lor” (Faptele Apostolilor 1:9).
Si astfel, prin inaltarea Sa la ceruri si cu Trupul, Mantuitorul a facut sa strabata in tot vazduhul spatiilor nemarginita realitate divina a persoanei Sale. Si o atmosfera cereasca, plina de puritatea prezentei Sale mantuitoare s-a infatisat omenirii de pretutindenea. El a umplut toate spatiile cu imaginea prezentei Sale. Nu numai pamantul, nu numai cerurile, dar si spatiile infinite ale planetelor si ale galaxiilor si meta-galaxiilor raman de acum purificate, iar spiritele rele alungate de gloria salvatoare a prezentei Sale.
Dar ceva mai mult, dincolo de fiecare din noi, dincolo de culturile si civilizatiile omenirii de pretutindenea, infinitatea Spiritului Divin ne invaluie si ne graieste tuturor. Un vazduh de sfintenie mereu se revarsa in valuri catre noi, purificand poluarea gandurilor noastre omenesti.
Iisus Hristos e universal, El este cosmic, in vazduhul privirilor tuturor, mereu purificandu-ne si inaltandu-ne pe noi oamenii din atmosfera sufocanta si ingusta a gandurilor noastre telurice. Fiecare este chemat sa iasa din boxa otravita a unor ganduri de pacate, de ura si de vrajba, de lupta si de ucidere, inaltandu-si gandurile si fiinta intr’o atmosfera de puritate divina, a unui vazduh ceresc in care de-a pururea e prezent Iisus Hristos, despartindu-ne de El doar „un nor”.
Si norul prin firea lui nu e impenetrabil, nu e opac, ci e acela care usor aduce privelisti a unor mistere de dincolo de el. Si de sus coboara spre noi lumini divine, ganduri ceresti, semne salvatoare, care deschid alte orizonturi de viata.
Si asa, Cel ce s’a inaltat cu glorie la ceruri e pururea cu noi, iar noi cu El, inaltandu-ne dorul fiintei noastre la cele din ceruri, unde se afla Mantuitorul Iisus Hristos.
sursa: www.crestinortodox.ro
