Bogdan Mihaescu

Sf. Imparati Constantin si mama sa Elena

Fiind incredintat ca biruinta pe care a dobandit-o asupra lui Maxentiu se datoreste ajutorului dat de Dumnezeul crestinilor, in 313 a dat cunoscutul Edict de la Milan, prin care s-a acordat libertate religioasa tuturor cultelor, prin urmare si celui crestin, care pana atunci fusese prigonit in imperiul roman, aproape 300 de ani. Totodata, s-au restituit crestinilor averile confiscate si locasurile de cult, dandu-i-se cultului crestin, adica Bisericii crestine, posibilitatea de a se dezvolta in pace, fara frica de vreo prigoana.

Intrucat in partea de rasarit a imperiului roman, unde stapanea cumnatul sau Licinius, acest decret de libertate religioasa nu s-a aplicat, crestinii fiind inca prigoniti, din aceasta cauza, precum si din altele, a inceput, pe la anul 324, un razboi intre acesti doi imparati, razboi care s-a terminat cu victoria lui Constantin, care a ramas astfel singur imparat peste tot imperiul.

Victoria sa insemna triumful crestinismului. Constantin a avut fata de celelalte credinte o atitudine binevoitoare, fara sa jigneasca paganismul, care era inca in floare. El proceda cu mult tact si intelepciune in luarea de masuri favorizatoare pentru crestinism si de constrangere, pe nesimtite, pentru paganism. in tot timpul domniei sale, el a pastrat demnitatea pe care o aveau si alti imparati pagani, demnitatea de mare preot sau arhiereu pagan si nu s-a lasat formal de paganism, decat pe patul de moarte, in anul 337, cand a primit botezul in Nicomidia, de la episcopul Eusebiu.

Domnia imparatului Constantin a constituit o rascruce in istoria Bisericii crestine, prin masurile si legiuirile date in favoarea ei. Printre altele, el acorda Bisericii puterea de a elibera pe sclavi si dreptul sa judece pe cei ce nu doreau sa fie judecati dupa legile statului. El lua parte activa la conducerea afacerilor bisericesti, numindu-se episcop al treburilor din afara ale Bisericii.

Totodata, el decreta duminica, zi de repaus pentru intreg Imperiul Roman, oprind in acelasi timp pedeapsa cu moartea prin rastignire, dand Bisericii dreptul de a mosteni o parte din averea celor care mureau fara mostenitori. Pentru ca sa inlesneasca raspandirea crestinismului, el a mutat capitala imperiului in orasul Bizant, pe tarmul Bosforului, din care facu o mandra cetate, care i-a purtat numele – Constantinopol – astazi fiind sediul Patriarhiei Ortodoxe de Rasarit.

Pagina 3 din 512345

Comentariile nu sunt permise.