Si-au tremurat stapanii lumii / La glasul blandului profet / Si-un dusman au vazut in fiul /  Dulgherului din Nazareth!

El n-a venit sa razvrateasca / Nu vrea pieirea nimanui; / Descult, pe jos, colinda lumea / Si multi hulesc in urma lui.

Si multi cu pietre il alunga / Si rad de el ca de-un smintit: / Iisus zambste tuturora- /  Atotputernic si smerit!

El orbilor le da lumina, / Si mutilor le da cuvant, / Pe cei infirmi ii intareste, / Pe morti ii scoala din mormant.

Si tuturor de o potriva. / Imparte darul lui ceresc- / Si celor care cred intr-insul, / Si celor ce-l batjocoresc.

Urasca-l cei fara de lege… / Cei pasa lui de ura lor? / El a venit s-aduca pacea / Si infratirea tuturor.

Din toata lumea asupritii / In jurul lui s-au gramadit / Si-n vijeliile de patimi / La glasul lui au amutit:

„Fiti blanzi cu cei ce va insulta, / Iertati pe cei ce va lovesc, / Iubiti pe cei ce-n contra voastra / Cu vrajmasie se pornesc”…

Cat bine, cata fericire, / Si cata dragoste-ai adus! / Si oamenii drept rasplatire / Pe cruce-ntre talhari te-au pus.

Au ras si te-au scuipat in fata / Din spini cununa ti-au facut, / Si in desarta lor trufie / Stapani desupra-ti s-au crezut…

Aduceti piatra cea mai mare / Mormantul sa-i acoperiti / Chemati sutasii cei mai ageri, / Si straji de noapte randuiti…

S-au veselit necredinciosii / C-au pus luminii stavilar, / Dar ea s-a intarit in focul / Durerilor de la Calvar,

Si valurile-i neoprite / Peste pamant se impanzesc, / Ducand dreptate si iubire / Si pace-n neamul omenesc.

Voi toti, ce-ati plans in intuneric / Si nimeni nu v-a mangaiat, / Din lunga voastra-nghenunchere / Sculati… Christos a Inviat!

            IN NOAPTEA DE INVIERE, CU MIC CU MARE, NE-AM ADUNAT SA-L INTAMPINAM PE HRISTOS SI SA NE URAM UNUL ALTUIA : „HRISTOS A INVIAT!” / „ADEVARAT A INVIAT!”