DUMINICA ORTODOXIEI, SARBATOAREA BIRUINTEI DREPTEI CREDINTE
CUVANT DE INVATATURA AL PREASFINTITULUI PARINTE AMBROZIE, EPISCOPUL GIURGIULUI
Am străbătut împreună prima săptămână a Postului Sfintelor Paștişi ne aflăm astăzi în pragul celei de-a doua, sub semnul biruinţei Ortodoxiei. Prima Duminică din Postul Mare este sărbătoarea biruinţei dreptei credinţe asupra ereziilor. Ea marchează nu numai biruinţa asupra iconoclaştilor care se împotriveau venerării sfintelor icoane şi Sfintei Cruci, ci şi cristalizarea în formă definitivă a învăţăturii ortodoxe şi respingerea clară a tuturor ereziilor trinitare şi hristologice care au frământat Biserica primelor opt veacuri creştine.
Importanţa acestui fapt a rămas consemnată până astăzi în slujba vecerniei acestei duminici într-un condac care spune: „Acum s-a întins lumina dreptei credinţe spre toţi, risipind ca un nor înşelăciunea păgânătăţii şi luminând inimile celor credincioşi”.
În această duminică Biserica făcea pomenire sfinţilor prooroci ai Vechiului Testament. Apostolul din această Duminică a Ortodoxiei ne arată că, aşezându-se pe temelia credinţei lor, Dumnezeu ne-a pregătit pentru primirea făgăduinţei Învierii. Asocierea sărbătorii biruinţei sfintelor icoane şi a proorocilor are în vedere faptul că profeţii prefigurau Întruparea pe care o manifestă icoanele. Profeţii au fost învredniciţi de Dumnezeu cu vedenii sfinte, în care ei au contemplat cu ochii duhovniceşti „icoane” ale lui Dumnezeu, iar nu fiinţa Sa. Lor li s-a vestit mai înainte Întruparea Fiului lui Dumnezeu, temeiul teologic al zugrăvirii sfintelor icoane.
Făgăduinţa unor descoperiri dumnezeieşti se află şi în Evanghelia citită în aceastăduminică. Cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Adevăr, adevăr văspun: De acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului!”, trimit la un gen de descoperire dumnezeiască de care s-au învrednicit profeţii Vechiului Testament. Dar aceastăfăgăduinţă este urmarea unei mărturisiri de credinţă a lui Natanael, care îi spune Domnului: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel!”.Prin credinţă Natanael devine capabil de a vedea slava lui Dumnezeu. Credinţa este cea care deschide ochii sufletului pentru a-L vedea pe Domnul.
Dacăpână aici ne-am referit la sensul istoric al sărbătorii de astăzi, acum putem desprinde sensul ei duhovnicesc. Imaginându-ne postul ca un urcuş al nostru spre Înviere, prima treaptă a acestuia este dreapta credinţă. Sărbătorim, astfel, credinţa curată în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, revelată nouă de Dumnezeu, păstrată de Sfânta Biserică şi însuşită de fiecare creştin cu inimaşi mintea curăţite prin nevoinăţă şi prin harul dumnezeiesc. Pe calea Postului Mare spre Praznicul Învierii primul popas duhovnicesc este sărbătoarea dreptei credinţe pentru că numai credinţa ne poate da puterea de a merge mai departe şi a nădăjdui în dobândirea desăvârşirii.
