Ce trebuie sa cerem prin rugaciune?

Sa cerem deci bunurile spirituale, intelepciunea, ca Solomon,
harul sfintilor care pastreaza inocenta, inspiratia divina in orice actiune
a noastra in timpul milei, caci fara Dumnezeu nimic nu se face. Sa cerem
curajul si taria de a pune capat oricarui obicei prost si vicios. Sa cerem
remuscarea si lacrmile pocaintei, parerea de rau a tot ce am facut contra
vointei lui Dumnezeu. Sa cerem ca Dumnezeu sa inmoaie inimile impietrite
si sa ne inspire mijloace ingenioase de a imblanzi pe cei viciosi si corupti.
Sa cerem ca inima noastra sa fie mereu flamanda si insetata de Iisus, de
painea cea divina si datatoare de viata si de sangele cel sfintitor.
„Eu sunt painea vietii, cine va manca din painea aceasta in veci nu va
flamanzi”.

Pentru ce deci sa ne mai ingrijoram atat de painea cea materiala care satura
doar trupul, iar sufletul il lasa flamand? Caci omul nu traieste numai cu
paine, ci cu orice cuvant iesit din gura lui Dumnezeu.

Sa cerem ca prima noastra grija sa fie de a obtine aceasta “paine divina”,
iar martirajul nostru zilnic sa fie o pregatire pentru acest ospat. Desigur
sa nu ispitim pe Dumnezeu si sa nu ne mai interesam de treburile pamantesti,
bizuindu-ne pe promisiunea lui Dumnezeu, ca toate ni se vor da. In primul rand
sa cautam dreptatea lui Dumnezeu, Imparatia Cerurilor si apoi interesele pamantesti.
Sa nu dam prioritate celor de pe urma, dar nici sa le neglijam complet, adica
sa nu devenim de fapt niste interesati in fond, sa-L iubim si sa-L slujim pe
Dumnezeu in scopul de a ne da si a ne asigura ceea ce este necesar trupului
nostru. Daca toate celelalte ne sunt date, sa multumim cu recunostinta lui Dumnezeu,
sa nu punem pret pe ele, sa nu ne deprimam si sa nu ne departam de Dumnezeu.
Ce rusinoasa si meschina ar fi dragostea noastra atunci. Sa rabdam ca Iov, sa
ne resemnam ca el – aceasta este mantuirea noastra. Sa cerem deci darul de a
ne lepada de noi insine, de amorul propriu de orgoliul care este cauza tuturor
suferintelor omului.

Sa cerem curatenia, nevinovatia, mila de orice cuvant spurcat. Sa cerem rabdarea
si pacea impotriva contrarietatilor. Sa cerem bunatatea si blandetea, amabilitatea
si ingaduinta fata de cei ce ne provoaca.

Dupa ce vom cere toate aceste bunuri spirituale putem cere in rugaciunile noastre
si ceea ce este necesar trupului nostru, care de fapt este Templul Duhului Sfant.
Deci vom cere sanatate acestui templu pentru ca Dumnezeu sa locuiasca in pace
in el.

Acest articol a fost publicat în Despre rugăciune. Salvează legătura permanentă.