Despre eficacitatea rugaciunii

Necesitatea rugaciunii se datoreste tocmai eficacitatii ei, altfel ea n-ar mai fi necesara.

Rugaciunea este impacarea omului cu Dumnezeu, ea implora mila si sprijinul Lui.
Dumnezeu se milostiveste in fata unei staruitoare rugaciuni. Sfintii care se
roaga pentru intreaga omenire pacatoasa, linistesc furia si revolta Cerului.
Niciodata nu este invocat in desert numele si ajutorul lui Dumnezeu. El asculta
ruga celui umil si nu va dispretui cererea sa. El nu ramane surd la rugaciunile
celui ce crede in El si Il iubeste. “Cereti, bateti, cautati” cu
curaj si energie, cu incredere, cu perseverenta, cu indarjire, mereu. “Cine
este acela care va da fiului sau un sarpe in loc de paine la cererea acestuia?”
Chiar un om rau, supus pacatului, nu va face aceasta. Dar Dumnezeu Tatal, cum
nu ne va da oare ceea ce-I cerem cu credinta si cu perseverenta?

Nimic nu vom
pierde, dimpotriva, daca ne vom adresa Lui cerandu-I ajutorul. Daca El nu ne
acorda ceea ce dorim noi, inseamna ca nu I-am cerut ceva bun, ceva care sa contribuie
la sfintirea si mantuirea noastra. “Nu stiti ce cereti”. Cat de
pacatos ar fi omul, daca revine la Dumnezeu si isi recunoaste greselile, totul
i se iarta. Iisus ne-o spune prin parabola fiului risipitor. Tot El ne invata
sa cerem lui Dumnezeu orice, dar in numele Lui: “Tot ce veti cere in numele
Meu, va va fi dat voua”.

Acest articol a fost publicat în Despre rugăciune. Salvează legătura permanentă.