Necesitatea rugaciunii

A intreba daca rugaciunea este necesara inseamna a intreba daca ne putem
dispensa de Dumnezeu. Ce este omul prin el insusi? Un neant, un intuneric
plin de mizerie, supus degradarii. Prin el insusi este incapabil sa gandeasca
si cum sa gandeasca si ce anume sa-si doreasca spre binele lui adevarat.
Avem deci o mare nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a cunoaste binele  a
nu-l confunda cu raul si a folosi mijloacele cele mai bune pentru a inlatura
acest rau. Acesta nu se obtine decat prin rugaciune.  “Fara Mine nimic nu
puteti face”.

Cine se dispenseaza de rugaciune pierde ajutorul lui Dumnezeu si mintea lui
ramane intunecata, iar viata lui este o permanenta ratacire.

Dumnezeu acorda totusi harul Sau, fara sa fi cerut, celor ce au vocatia credintei
innascuta in ei. Dar acestia, daca vom cerceta bine au avut in familia si
neamul lor o ruda credincioasa care s-a rugat neincetat cu inima curata la
Dumnezeu. Asa binecuvanteaza Dumnezeu pana la al saptelea neam pe cei ce-l
iubesc.

Iisus ne indeamna: “Cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide” iata
calea de a-si insusi harul si mila lui Dumnezeu, calea de a capata lumina
cea adevarata, cunostinta cea sigura si nefalsificata.

Iar Iisus adauga: ”Rugati-va neincetat”, iar Sfantul Pavel recomanda
pocaitilor sai sa se roage fara intrerupere.”Rugaciunea este asemanatoare
respitatiei crestinului, care prin ruga sa elimina aerul corupt al secolului
pentru a aspira in schimb spiritul datator de viata al harului lui Dumnezeu”,
spune Sfantul Ioan Crisostom, iar a inceta sa ne rugam este ca si cum am scoate
un peste din apa. Rugaciunea este viata crestinului. Pentru a ne salva trebuie
mai intai sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne indepartam de frivolitatile si
desertaciunile lumii, sa capatam o cunostinta luminata asupra adevaratelor noastre
indatoriri. Ori acestea Dumnezeu ni le descopera in timpul rugaciunii.

Acest articol a fost publicat în Despre rugăciune. Salvează legătura permanentă.