Despre rugăciune

Cine îl are pe Iisus de model în toate acţiunile vietii lui, acela şi-a găsit
sensul vietii şi pacea sufletului lui.

Recunoştinţa noastră faţă de Creator trebuie să fie nesfârşită. Toate popoarele lumii, chiar şi cele barbare, simt necesitatea rugăciunii de
adorare, care este de fapt fondul oricărui cult religios.

A cere lui Dumnezeu cele ce sunt necesare corpului nostru este alt obiectiv
al rugăciunilor noastre.
Acest corp care deşi este o capodoperă a Maestrului
Creator, totuşi în urma neascultării faţă de voinţa Stăpânului şi-a pierdut
starea de fericire veşnică în care a fost orânduit la început şi pe care altfel
ar fi putut să şi-o păstreze. Uneltirile diavoului însă l-au determinat să-şi
satisfacă dorinţele şi poftele personale călcând voinţa si porunca Creatorului,
aşa cum de altfel face acum întreaga omenire, ca o moştenitoare credincioasă
a primului si neascultătorului ei reprezentant.
Astfel, de la primul act de
neascultare al omului a intrat în lume moartea şi suferinţă. Corpul nostru se
zbuciumă în zadar, căci destinul lui este implacabil, dreptatea Creatorului
trebuie să aibă loc.

Ferice de cei ce-şi descoperă sufletul si spiritul, de cei ce au ajuns la
concluzia evidentă că în afară de corpul lor pieritor, ei posedă această
comoară ce nu va pieri odată cu trupul lor, ci din contra, întocmai ca un
prizonier captat în lanţuri, e dornic de adevar şi de lumină, suspină după
revenirea lui la prima stare de fericire si simte că aceasta se va întâmpla
numai cu ajutorul mijloacelor pe care insusi Creatorul i le-a pus la dispozitie.
Rugaciunea neincetata catre Cel care ne-a facut invocarea ajutorului Sau
in lupta cu materia corupta din noi, este singura noastra cale sigura de
urmat si singura consolare.

Rugaciunea devine familiara si usor de facut atunci cand este zilnica, puterea obisnuintei ii da usurinta.

Trebuie sa-L consideram pe Dumnezeu prezent langa noi, sa vorbim cu El in
mod sincer, fara falsitate si sa ascultam in tacere ceea ce El ne raspunde
intotdeauna in constiinta noastra. El ne asculta intotdeauna cu rabdare si
ia aminte in cererile noastre atunci cand venim la El sinceri si cu inima
deschisa, asa cum o doreste El.

Acest articol a fost publicat în Despre rugăciune. Salvează legătura permanentă.