Despre rugăciune

A ne ruga înseamnă a ne înălţa spiritul şi inima către Dumnezeu pentru a-i aduce laudele noastre, a-i expune grijile
noastre si a-i implora ajutorul. A ne înălţa spiritul către Dumnezeu înseamnă a ne smulge din vârtejul treburilor omeneşti a tuturor atracţiilor pământului, fie pur materiale, fie intelectuale, după gradul de cultură al fiecăruia. Ori ce bucurie a trupului şi a spiritului trebuie înlăturată pentru a putea convorbi cu Dumnezeu şi a ne dărui Lui în întregime.

A aduce lauda lui Dumnezeu înseamnă a recunoaşte că toată fiinţa noastră
este creată şi-I aparţine Lui.

Deci ascultarea noastră o datorăm numai
Lui, căci suntem opera Lui şi trebuie să ne îndeplinim misiunea pe care ne-a
încredinţat-o El. Orice alt scop am vrea să atingem în viaţa, în afara voinţei
lui Dumnezeu nu ne va aduce decât dezastru trupesc si spiritual.
Noi suntem
creaţi cu un scop bine determinat de Creatorul nostru şi El ne-a pus la dispoziţie
toate mijloacele ca să-l atingem. Pentru mântuirea noastră El ne-a dăruit totul,
chiar pe unicul său Fiu, pe Iisus Hristos, ca model de viaţă şi descoperitor
al voinţei Sale.A fugi şi a ne eschiva de la cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu,
în ceea ce priveşte sensul si scopul nostru în viaţa şi a ne făuri unul personal
după aprecierea noastră, înseamnă a ne condamna singuri la moarte veşnică.
Astfel
deci, pe bună dreptate, suntem datori ….să aducem cu laudele si mulţumirile
noastre Celui ce ne-a creat si nu ne-a lasat pradă propriilor fantezii, conducându-ne
in mod greşit, ci din contră ne-a arătat clar si precis calea de urmat prin
legile Sale.
Mai mult ne-a trimis si modelul unic, minunat, născut ca şi noi
din carne si sânge si având aceleaşi cerinţe ca ale noastre pe care le-a demonstrat
în mod palpabil cum trebuie să le rezolvăm.

Acest articol a fost publicat în Despre rugăciune. Salvează legătura permanentă.