Texte alese despre educatia copiilor

Problemele de educatie au preocupat in chip deosebit pe scriitorii din primele veacuri crestine, ceea ce era de la sine inteles, mai ales ca noua religie, odata cu raspandirea ei, nu putea sa ignore necesitatea cresterii tinerilor in alt duh decat al paganismului. Asa se face ca un Ioan Gura de Aur, bunaoara, va alcatui un tratat intitulat „Despre slava desarta si despre cresterea copiilor”. In conditiile de odinioara, cand Biserica aflata la inceputurile ei n-avea alte mijloace de educare a copiilor decat familia, – atunci functionarea unor scoli crestine nu era inca posibila – intelegem ce rol important aveau parintii si mai ales mamele.” (Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului)

„A educa copiii cum trebuie, iata toata morala noastra! Casa parinteasca este o gradina in care creste cea mai nobila floare: floarea umana. Pe aceasta o avem de ingrijit. Ea trebuie sa devie tare, pentru a putea purta roade sanatoase.” (Carneri)

„A educa e mai greu decat a studia, de aceea sunt putini educatori in multimea de invatati.” (Vasile Conta)

„Acolo unde se cere un galben pentru ridicarea de orase, castele, monumente, arsenale – dati o suta pentru cresterea si educatia unui copil!” (Martin Luther)

„Adevaratul educator se ingrijeste mai mult de propriul sau caracter si de propria sa activitate decat de acelea ale copilului.” (G.G. Antonescu)

„A-i pedepsi pe copii pentru greseli pe care nu le-au facut sau chiar a-i pedepsi sever pentru niste greseli usoare inseamna sa pierzi cu totul increderea lor.” (Jean de La Bruyere)

„Am putea spune, fara sa gresim, ca suntem atata de crestini cata copilarie pura am izbutit sa pastram in noi pana la sfarsitul vietii.” (Nichifor Crainic)

„A nu iubi pe parinti este rea vointa; a-si uita sau chiar a se rusina de ei este nebunie.” (Seneca)

„Asa dupa cum o mama se coboara la nivelul de intelegere al pruncului ei, fara a inceta sa fie mama, ca sa-l poata ridica treptat la varsta deplinatatii lui, tot astfel si Dumnezeu Se smereste pe Sine, ca sa inalte omul la comuniunea de viata vesnica a Sfintei Treimi. Lepadarea de sine nu inseamna pierderea de putere, ci dobandirea unei puteri spirituale noi, puterea iubirii divine, care depaseste orice egoism individualist sau colectiv si promoveaza daruirea de sine.” (Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu)

Acest articol a fost publicat în Despre educatia religioasa a copiilor. Salvează legătura permanentă.