„Imbratisarea tatalui este seaca atunci cand nu are harul lui Dumnezeu. In timp ce sanul mamei, chiar si atunci cand nu are Dumnezeu, are lapte. Copilul il iubeste pe tatal sau si il respecta, dar prin afectiunea si duiosia mamei i se sporeste si mai mult dragostea fata de tatal sau.”
„In casa este absolut necesar sa existe o atmosfera de dragoste si pace. De fiecare data cand copilul va primi in familie putina dragoste, dar la un moment dat va aluneca putin, se va intoarce, deoarece va vedea ca nu poate afla dragoste in alta parte, ci numai fatarnicie. Dar atunci cand isi va aduce aminte de scenele urate din familie, certuri si neintelegeri, cum il va trage inima sa se mai intoarca?”
„In perioada adolescentei, care este varsta cea mai grea, grija parintilor pentru copiii lor este mai mare, pana vor termina invatatura si ii vor casatori. Atunci parintii sa faca tot ceea ce pot pentru a-i ajuta, iar ceea ce nu pot face, pentru ca intrece puterile lor, sa o incredinteze Atotputernicului Dumnezeu. Cand parintii isi incredinteaza copiii lor lui Dumnezeu, atunci El este obligat sa-i ajute in actiunile care nu se pot face omeneste. Daca, de pilda, copiii nu asculta, sa-i incredinteze lui Dumnezeu, iar nu sa caute diferite moduri de a-i constrange. Mama sa-I spuna lui Dumnezeu: „Dumnezeul meu, copiii mei nu ma asculta. Eu nu pot face nimic. Ai grija Tu de ei!””
„Mai demult copiii, prin poezioare frumoase, erau invatati sa-si iubeasca patria. In felul acesta se umplea sufletul copilului. Astazi nu le dau asa ceva, ci ii lasa goi pe copii. Acasa, parintii isi cauta fiecare de treburile lui, iar copilul unde sa mai gaseasca dragoste? Astfel copiii raman goi sufleteste si sufera.”
„Mai demult nu existau carti duhovnicesti, pentru a se folosi mamele din cititul lor. Astazi insa exista o gramada de carti patristice, o multime de traduceri, dar din pacate cele mai multe mame se ocupa sau cu lucruri de nimic, sau lucreaza pentru a face fata cheltuielilor.”
„Mai demult parintii il bateau pe copil, iar acela primea bataia fara ganduri de impotrivire. De multe ori el nici nu-si dadea seama pentru ce lua bataie. Astazi insa, orice le-ai spune copiilor, ei iti raspund la toate cu „De ce?” si iti raspund impotriva. Nu au deloc simplitate si buna-cuviinta, ci pe toate le trec prin sita mintii lor necoapte. Dar harul dumnezeiesc nu vine astfel. Atunci cand copilul nu-l simte pe tatal sau ca tata si nu primeste certarea lui, este un copil fals. Unii copii, atunci cand parintii lor le fac o mica observatie, indata ii avertizeaza: „O sa-mi tai venele!”. In situatia aceasta ce sa mai faca bietii parinti cu ei? Cedeaza la toate mofturile lor si in cele din urma copiii se autodistrug.”
