Pacatul needucarii copiilor in spiritul religios si in credinta de Dumnezeu

O maximă responsabilitate pentru părinti este aceea de a insufla copiilor lor, încă din fragedă copilărie, credinta în Dumnezeu.

Cel mai productiv teren pentru sădirea credintei în Dumnezeu este sufletul copilului.
Dacă nu este educat copilul de mic să creadă în Dumnezeu, să se roage lui Dumnezeu, să se spovedească, să meargă la biserică,
să se împărtăsească etc., când creste mare este foarte greu sau devine imposibil.
O multime de oameni se plâng de copiii lor când ajung mari, că nu-i ascultă, că fac numai rele.
Educatia religioasă este fundamentală pentru formarea personalitătii unui copil.
După cum îngrijesti de o plantă să crească mare si să dea rod, tot asa trebuie să în grijim si de un copil pentru a da rod cât mai bogat
mai târziu. Nu este suficientă îngrijirea trupească (îmbrăcăminte si mâncare), deoarece acestea nu-1 formează si nu-1 modelează în viată,
ci mai importantă este îngrijirea sufletească, deoarece aceasta este vesnică, aceasta îl înnobilează, îi dă bunătate, dragoste,
milă si toate virtutile.
Dacă s-ar face o educatie religioasă atât în familie, cât si la scoală, omenirea ar avea mult de câstigat:
s-ar reduce suferinta si păcatele din lume, s-ar crea un echilibru al universului s-ar prelungi viata acestei lumi.
Ca părinte, când educi un copil nu este suficient să-i spui doar, ci trebuie să faci împreună cu el, să te arăti exemplu personal si viu.
Să îngenunchezi împreună cu el în fata icoanei la rugăciune, să-l iei de mână si să mergi la biserica, să te feresti a vorbi orice cuvânt rău,
a face orice gest necontrolat, pentru că el te copiază întocmai.

Acest articol a fost publicat în Despre educatia religioasa a copiilor. Salvează legătura permanentă.